Atunci și acum

This is the second article about my Training experience in Denmark, near Copenhagen. You can read the first one here . At the training project I have found awesome people from all around Europe, there were participants from 14 European countries.  The project days were structured very well, the time was always precious, so every moment was used to put our minds and ideas on work. We worked as teams, we worked individually as well through non-formal education methods. The accent was on team, because, we as individuals are a part o community. Part of our neighborhood, of our teams at job, part of our countries, and of course part of European Community.  We had group dynamics, games, workshops on different topics like: Media bias, Social representation definitions, Recognizing fallacies, Recognizing appeals on emotion, Text analysis workshop, Deconstructing images etc.  One of my favorite workshops was the one with visuals. We had images from the Internet and

I always wanted to try something new, to see some new things, to meet new people all around the world – or Europe at least. This wish is still in progress on me. This year I had other two kind of similar experiences. You can read the article about the one on Vilnius, Lithuania here .  So, I’ve started searching the Internet for a new Erasmus+ experience. Social media gave me one like that in Denmark, somewhere near Copenhagen.  My first questions were… is Denmark a very cold country? This what I have heard. I will be able to carry on enough warm clothes in my luggage?   Critical thinking? Am I aware on this topic? I have started my travelling plans, but some of them have changed suddenly near departure time. Oh no, what I am gonna do now??? So, I had to work fast, again. Depending on people? Yes, it’s troublesome – but I managed it somehow.  I packed sufficient things on a suitcase, a backpack and a plastic bag with some brown bears and words “România neîmblâ

Ce repede trece timpul, e deja decembrie iar eu doar ce am terminat de citit Prietena mea genială de Elena Ferrante , primul volum din seria Tetralogia napolitană. Am văzut că recent a apărut un serial ce are cartea la bază, iar trailer-ul lui mi-a stârnit interesul, așa că am intrat pe librăria online Libris și am luat cartea.  Am citit foarte puține despre aceste volume, vreau să spun recenzii, probabil că nu mi-ar fi atras nici mie prea tare atenția dacă n-aș fi văzut trailer-ul ecranizării - recunosc - acesta m-a incitat în legătură cu cartea.  Sunt câteva detalii interesante despre Prietena mea genială, încep așa: 1. Eroina are numele autoarei - nu este volum biografic. 2. Autoarea scrie sub pseudonim. 3. L-au ecranizat pentru HBO și abia aștept să văd serialul. Despre misterioasa autoare Elena Ferrante este pseudonimul literar al unei scriitoare de origine italiană, identitatea ei este secretă. Dacă asta nu o face misterioasă, nu știu ce o face. Autoare

Am hotărât să citesc Înainte să te cunosc - bestseller New York Times - carte scrisă de Jojo Moyes  - după ce am văzut ecranizarea. Povestea în sine este extrem de simplă și aproape plauzibilă, dacă nu luăm în considerare posibilitatea de a întâlni un prince charming bogat în scaun rulant. Louisa Clark - prescurtat Lou - are o viață simplă și lipsită de prea multe griji, cu excepția problemei constante a banilor cu care se confruntă familia sa. Lou este pusă în mare dificultate în momentul în care cafeneaua la care lucrează se închide și este nevoită să își găsească un loc nou de muncă într-un timp foarte scurt. Presiunea pe care o pun părinții și sora ei este mare, de vreme ce Lou era unul dintre principalii susținători financiari ai familiei. Însuși tatăl ei este în pericol de a rămâne șomer. Fără a avea prea multe opțiuni din care să aleagă, Lou acceptă un post ca asistent personal al unui tetraplegic. Chiar dacă nu are calificare în domeniul îngrijirii persoan

sursa Ce formă are dorul? Personal n-am știut ce este dorul până când a rămas doar golul. În felul acesta am reușit să realizez ce formă are dorul. Are forma rămasă în urma dispariției. Toate lucrurile lui erau neatinse, portofelul și cheile erau acolo unde le-a lăsat, mașina parcată sub geam și hainele puse neglijent prin baie. Mașina. Cine s-o deschidă în lipsa lui? Cine s-o pornească?  Eu? Ar fi însemnat să o profanez deschizându-i ușile, curățând interiorul.  Am făcut-o și pe asta în cele din urmă. A durut groaznic și nu vreau să mă gândesc câte noduri mi-au stat în gât când am scos uneltele și lucrușoarele, am golit interiorul de personalitatea lui. A trebuit. Așa merg mai departe. De ce nu conduci tu mașina asta?   Nu am permis de conducere. De ce nu faci școala de șoferi? ....pentru că vreau să merg mai departe.... altfel. Nu mai e, a rămas un gol imens.  Cum să-l umplu? ... aaaa, dar n-a rămas doar golul. A rămas și multă durere, panica acee

Acest articol este un Guest post - autor recenzie Cătălina Sas În cursul peregrinărior mele printre rafturile librăriilor, mi-a atras atenția un  scriitor mai puțin promovat la noi, și anume portughezul José Saramago. Părerile despre opera lui sunt în general împărțite, așadar mi-a trebuit puțin timp pentru a-mi aduna curajul să citesc ceva scris de el.  Opera lui Saramago ridică probleme de conștiință și filozofie serioase care pun cititorii pe gânduri. Fina ironie, umorul subtil, precum și referințele culturale atipice fac lectura una savuroasă. Am terminat recent de citit cartea ,,Intermitențele morții”. Mi s-a părut o lectură care provoacă la meditație, o carte care expune ipotetic o situație la care fiecare persoană s-a gândit măcar o dată în viață : nemurirea. Despre carte  Într-o țară a cărei nume nu este menționat, moartea își încetează dintr-o dată activitatea, fără nici un motiv aparent. Oamenii încetează dintr-o dată să mai moară, dar bolile de care suferă cont

" A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva/ Cu umbra unui copac/ Sau mai bine, sau mai bine/ Cu umbra ta ." oh, versurile clasice ale lui Nichita Stănescu pe care le recităm odată cu primul val de frig și frunziș căzut. Acum că a venit un val de frig polar peste România - și când spun polar vreau să subliniez faptul că este foarte frig - am stat mai mult pe acasă și am citit. Am terminat de  Fata cu palton albastru de Monica Hesse azi. Nu-mi făcusem mari speranțe în legătură cu acțiunea cărții, dar am fost totuși curioasă de vreme ce am văzut-o bine promovată prin librării și nu numai. Acțiunea cărții este plasată în Amsterdam, anul 1943, odată cu ocuparea orașului de către naziști. Hanneke are trăsături ariene (tenul alb și părul blond), aparență ce o ajută în procurarea și livrarea mărfurilor de pe piața neagră. Adolescenta le ascunde părinților săi adevărata natură a ocupației sale și se gândește necontenit la iubitul ei Bas, înrolat voluntar în armat

Admiram Varșovia - Polonia S-a încheiat vara, am trecut prin toate ușile deschise anul acesta și încă am în mine dor de ducă.  Anul acesta am vizitat cele mai multe țări din viața mea: Ungaria, Polonia, Slovacia, Lituania plus puțin din România (marea și muntele) - toate în trei luni.  Când crești și trăiești mai mult pe lângă casă - credeți-mă, e mult. Pentru mine au fost experiențe extraordinare, mi-am făcut prieteni veniți din șase țări: Lituania, Slovacia, Spania, Bulgaria, Iordania și Liban. Camping lângă Vilnius - Lituania Am descoperit tradiții, obiceiuri, locuri, povești și oameni care m-au învățat că suntem diferiți și în același timp similari, de oriunde am veni. Am realizat că peste tot oamenii sunt frumoși - dornici de cunoaștere și că există dorință de comunicare indiferent de locul din care provenim. Pe lângă Munți Pieniny - Munții Tatra în Slovacia Lucruri noi pe care le-am făcut vara aceasta: am văzut muntele și marea în același an, am me

Salutare tuturor! Iar am avut o perioadă ocupată și n-am trecut de ceva vreme pe aici, așa că mă revanșez cu o nouă recomandare de carte. Oricum, printre lucrurile cu care mă pot lăuda, primul este că voi fi din nou studentă. Sunt extrem de încântată și abia aștept să văd ce noi oportunități de cunoaștere, exercițiu și ce fel de oameni îmi va scoate acest nou ciclu de studii în cale. Al doilea lucru este că vara aceasta am călătorit și mai am încă două călătorii planificate. Nerăbdare, nerăbdare! Să revenim la cărți, ce ziceți? Ei bine, am pus mâna din nou pe John Steinbeck , acum câțiva ani vorbeam de Fructele mâiniei de la el, acum vă scriu despre Călătorii cu Charley . “Când te pregătești mult timp pentru o călătorie cred că nutrești gândul intim că nu se va realiza.” John Steinbeck reușește să construiască o mini-frescă a Americii prin intermediul acestor memorii. Alături de el și de Charley descoperim oameni, moravuri, obiceiuri, locații, dorințe, suferințe

Aceasta este genul de carte care îți frânge inima de aproape o mie de ori și tot de atâtea ori ți-o lipește la loc. Mi-am luat romanul acesta în luna mai când Târgul Gaudeamus a poposit prin Oradea, l-am luat deoarece deja citisem deja  Căutând-o pe Alaska scrisă tot de John Green și mi-a plăcut. Nu sunt extrem de mare fan al literaturii Young Adult  în general, în schimb, încep să devin fan John Green pentru că reușește să creioneze foarte fain adolescența și relațiile pe care le au cei aflați în această perioadă a vieții.  „Fără durere, cum am putea ști ce e bucuria?” Sub aceeași stea nu se dezice de la obiceiul mai sus numit de mine despre scrierile autorului, ba mai mult, Green pune personajele în ipostaze mai delicate - viața cu boala secolului - cancerul. Dar și viața de după ce se presupune că ai reușit să învingi boala secolului. "Nu există pe lume decât un singur lucru mai nasol decâât a fi bolnav de cancer la șaisprezece ani, și anume sa fii părintele

Labas! Hello! Salut! ¡Hola! Здравейте! In the beginning of July I was a part of  an awesome experience that took place in capital city of Lithuania, in Vilnius. During this time (from 1's of July to 8 of July) I had the chance to meet new people from four diffrent countries: Lithuania, Spain, Bulgaria and also Romania.  The experience was a great opportunity to come in touch with the other people's culture, to to identify myself as a part of my Romanian culture. I've also noticed that we as a group of young people are  similar to each other, even we came from diffrent parts of Europe.  Girls wearing traditional Lithuanian costumes As a group we have learned to function through different games, role-plays, brainstorming and also the big challenge was to go for camping together.  Lighting the fire, hiking and map orientation sounds to be easy in the comfort of our homes, but in the forest or in the middle of nowhere, trust me, it ca